rece

in timp ce sufletu-mi vaslea spre luna
a lunecat in gol
si a cazut
strivit
pe stancile cetatii
il mai incearca un-ultim zbor
mai greu ca pietrele cetatii

a fost demult…

am plans o vreme sufletu-amputat
si l-am lasat sa curga spre adanc
acum privesc cu ochii goi cum lumea
se zbate sa urasca, sa iubeasca,
sa existe
eu nu mai simt, sunt o carcasa goala
un orb fara auz
si nici nu-mi pasa
de-i cantec sau de-i urlet
ce-mi prevesteste soarta
ciudat, traiesc…

un orb se zbate sa auda cantul
cand moartea canta-un gand de leagan

Advertisements

~ by xuleasca2 on August 26, 2007.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: